Demn de retinut

Din cartea Alinei Albert, "Farmece, vampirism si rataciri spirituale", despre mersul la biserica duminica:
"Duminica, Dumnezeu se odihneste, deci este acasa. Mersul la biserica este si o forma de terapie pentru necazurile vietii. [...] Aplicati terapia mersului Duminica la biserica. De ce Duminica? Pentru ca, la Dumnezeu, mergi cand te cheama El, nu cand vrei tu."

Ador/urasc

Linistea care ma surprinde inca in orele din noapte cand, insomniaca, ma trezesc si ciulesc urechile, din reflex. Inca somnoroasa, astept sa identific zgomotul care m-a trezit (din amintiri spun ca el ar fi fost de la vreun chef de prin bloc, de la niste vecini care se bat, de la cainii vagabonzi de efara, de la orasul care inca nu doarme), dar el nu (mai) exista. Linistea  e deplina, uimitoare, de incredere si neiluzorie.
/
Barbatii imbracati in trening de firma, care vin la cumparaturi impreuna cu colegul, deschid geamul de la refrigeratoarele unde se tine carnea la rece si, dupa ce-si iau caserola indelung studiata, pleaca si lasa geamul deschis. Dupa ei, potopul. Fac asta cu toata nonsalanta si aroganta de care sunt capabili.

Lei la porti

Stiti ca unii isi decoreaza portile cu cate un leu maiestuos de-a dreapta si de-a stanga intrarii in curte, nu? Ei, cum nu? Hai ca stiti, stalpii aia de porti care au ca mot ba un leu, ba un vultur, ba un dragon, ceva fin, ceva deosebit.
Na, eu n-am nici stalpi la poarta, nici posibilitati, asa ca m-am adaptat:

 Comentati???? Nu vi se pare destul de fioroasa???

Si anul asta ghioceii

Au aparut surprinzator de sub un mare morman de zapada. Pe 26 februarie, dimineata, abia dezghetati si zgribuliti:


Si un musafir absolut neasteptat la asa vreme, pozat pe faianta din baie:

Mi-e dor

Am ajuns azi, cand mai am un pic si schimb prefixul, sa imi fie dor de copilaria mica, de pana pe la 6 ani.
Mi-e dor sa mai am din nou certitudinea ca orice s-ar intampla, mama il va alunga pe bau-bau.
Mi-e dor sa am iar seninatatea aceea cand singura mea preocupare era ce joc sa mai inventez, cum sa ma mai joc cu copiii-n curtea blocului, cum sa descopar lumea si viata si cum sa inteleg de ce e albastru cerul.
Mi-e dor de inocenta de atunci, cand nu stiam ce e tradarea si nici nu ma gandeam ca ea poate veni chiar de la un om de acelasi sange cu tine - cat de dureros e sa afli asta pe propria piele!
Mi-e dor de zilele in care lucrurile evoluau firesc, catre mai bine, nu catre "Doamne fereste". Nu, nu de regimul comunist opresiv mi-e dor, ci de siguranta zilei de maine, pe care eu am trait-o si care ar fi normal sa mai existe.
Mi-e dor de iernile in care ma preocupa numai saniusul, nu deszapezirea sau viscolul.
Mi-e dor de o viata pe care am avut-o si as mai putea sa o am, daca nu mi-ar fura-o unii si daca, mai rau, nu mi-ar amaneta-o pe ani buni inainte, ca sa le fie numai lor bine.
Nu stiu cu ce am gresit pe parcursul tineretii  mele, dar cand am iesit atunci in strada am facut-o ca sa apar niste idealuri in care credeam cu tarie - al libertatii de exprimare, al libertatii de gandire, al onoarei, al iubirii de tara si de neam, al dreptatii, pana la urma. Am sperat ani si ani la rand ca daca imi fac cu responsabilitate si cat pot eu mai bine datoria, lucrurile vor evolua, vom depasi situatiile grele in care era tara si voi ajunge sa traiesc si ziua in care totul este asa cum trebuie sa fie. Unde am gresit, de ziua asta pare acum mai indepartata ca niciodata?
Mi-e dor sa mai pot spera.

Raceala din sezonul asta

După ce m-am ținut tare când toată lumea din jur își sufla nasul și stranuta, de Revelion am luat-o pe ea, pe răceală. Nu e gripă, căci  nu fac febră, dar e mare mâncătoare de energie.
Sunt moale ca fularul. Inițial mă tot plângeam de uscăciunea aerului din jur, căci higrometrul meu a sucombat la secțiunea umiditate, aerisirile zilnice nu-l resuscitau cu nimic, la cate un duș ce-și mai revenea in simțiri pe la un 22%, dar nu rezista mult. Am burdușit caloriferele cu umidificatoare, dar degeaba. Nasul meu s-a simțit groaznic în ultimele luni, ajunsesem să-mi dau cu spray cu ser fiziologic în nas ca să pot respira cât de cât.
Apoi a venit răceala. Nasul meu a dat-o dintr-o extremă în alta. Problema cea mare însă nu e el, ci sinusurile, care dor, măi nene! Dor! Si odată cu ele dor și oasele! Ba de la mâini, ba de la coloană, ba de la bazin, ba de la picioare. Cred că așa ar trebui să te simți abia pe la 85, 90 de ani, nu acum :(
Cu ce o tratez? Cu ibuprofen, aspirină și vitamina C, cu spray nazal, cu spray de gât (naturiste), cu miere cu scorțișoară pe stomacul gol, cu ceaiuri hapciu, cu uleiul esențial Thieves, cu ulei esențial de arbore de ceai, cu băi fierbinți cu sare la picioare, cu vitamina D. A început miercuri. Azi e marți. Ce-am observat:
- ar fi trecut mai repede și mai ușor dacă aș fi stat în repaos la pat până la vindecare;
- uleiurile esențiale nu vindecă, dar ameliorează simptomele destul de mult;
- cel mai rapid efect îl are baia la picioare cu apă fierbinte cu sare;
- dacă nu se acționează cu stăruință, cu medicament bun de dat în gât, cu medicament bun de dat în nas, ceea ce se acumulează în zona ORL se lasă în piept și începe tusea. Eu am masat gâtul seară de seară cu Thieves, mi-am pus ulei de tea tree pe pernă, am dat cu spray în gât și tot mă mai încearcă un puseu de tuse o dată pe zi.
Așadar, mare grijă, să tratați imediat cum apare viroza asta și stați acasă, pe cât posibil, dacă v-ați îmbolnăvit. Trece mai repede și mai sigur.
Voi ați luat-o? Cu ce v-ați tratat sau cu ce vă imunizați, dacă n-ați fost afectați până acum?