Un fel de retrospectiva

In perioada asta lumea face bilanturi, retrospective ale anului trecut, liste de dorinte pentru anul asta ...
Eu nu sunt un fan prea mare al acestora, dar parca, citindu-le pe ale lor, mi-am mai pus un pic de ordine intr-ale mele. O sa combin lista de dorinte cu ceea ce s-a intamplat pana acum, nu neaparat numai in 2014 si poate ca o sa mai adaug pe masura ce mi se contureaza clar vreo noua idee.

In primul rand as vrea sa scap definitiv de depresie. Dupa nenumarate tentative de tratament, unele mai reusite, altele mai putin, dar toate foarte costisitoare, m-am trezit spre sfarsitul anului trecut dorindu-mi foarte tare sa merg la o anumita manastire (se numeste Jercalai, staretul este Cleopa Florescu, un om Mare). M-am dus si am avut marea surpriza sa ma simt bine acolo, sa stau la toata slujba, sa vreau sa revin si s-o fac - cat de des am putut - si apoi sa constat cum scap de depresie, de anxietate, de starea de nervozitate excesiva, de frica de condus ... Cum am ajuns acolo? Printr-o conjunctura (intentionat nu spun intamplare, pentru ca nimic nu e intamplator), intalnind un om providential care mi-a facut mult bine, printre altele si pomenindu-l pe acel parinte. Singurul lucru de care nu reusesc sa scap e insomnia, parte sau consecinta si ea a depresiei.

Apoi as vrea sa imi schimb domeniul de activitate. Actualul imi da fiori reci pe sira spinarii, e o munca cu responsabilitati foarte mari, care cere multa putere de munca, de concentrare, memorie, cunostinte vaste si rasplata (salariul) e de mizerie. Intr-un cuvant, nu merita. Nu merit eu sa ma consum atat pentru ... nimic. Cu toate astea, nu stiu de ce pana acum cateva luni nu am avut puterea sa ma concentrez pe schimbare. La un moment dat m-am aruncat cu capul inainte intr-un concurs foarte greu, pe care stiam c-o sa-l pierd, dar a meritat ca experienta. Culmea, n-am fost dezamagita de mine, desi am picat cu brio.

Mi-ar placea sa capat puterea de a gandi pozitiv. Lucrez la asta de ceva vreme, iar rezultatul e urmatorul: gandirea pozitiva/negativa nu tine 100% de noi. Poti ajunge sa gandesti pozitiv daca esti ajutat -  fie vezi ceva rezultate care sa te motiveze, fie simti ceva imbunatatindu-se si vrei mai mult, fie cineva te sprijina si te incurajeaza si crede in tine, fie ... esti un pic dus cu pluta :) Gandesti depresiv cand vezi ca oricat te-ai zbate, nu-ti iese nimic si a intra in depresie e foarte usor, depresia fiind o boala care se autoalimenteaza - iata, ar putea fi acel perpetuum mobile pe care il cauta savantii :)

As vrea sa ajung sa fiu mai constienta de ceea ce e bun in viata mea. Raul poate veni intr-o secunda, iar ceea ce traiesc acum si consider ca nu e bun sa fie de fapt foarte bun, aproape perfect si sa ma sperii degeaba la fiecare pas de ceea ce mi s-ar putea intampla rau. Daca mai bine de atat nu se poate, macar sa nu se schimbe drastic nimic, caci cum le-am dus si pana acum, le-oi duce si de acum inainte.

Mi-as dori sa pot sa invat sa iert cu adevarat, adica sa fiu in stare sa-i cer eu iertare celui ce consider ca mi-a gresit. In dualitatea lor, faptele nu sunt mereu ceea ce par si sunt convinsa ca si cele ce m-au ranit isi au rostul lor in economia vietii, insa personalitatea construita pana acum ma invata sa stau si sa astept ca cel ce a gresit sa-si recunoasca greseala si sa-si ceara iertare. Asta ar fi calea cea usoara (si normala - imi sopteste orgoliul), dar cum ea se lasa indelung asteptata, as vrea sa o pot lua eu pe calea cea grea. 

Provocarile pentru acest an sunt frivole: as vrea sa ma lamuresc cu Facebook - ul, o sa pot trai fara el, sau nu? In conservatorismul si paranoia mea, consider ca e o unealta parsiva, care-i transforma pe oameni in subiecte benevole pentru studii de marketing. Si nu asta ar fi cel mai mare rau. Cu toate astea, se pare ca ofera o deschidere mai mare decat un blog si vreau sa vad daca am sau nu nevoie de o astfel de deschidere. Apoi as vrea sa ajung sa nu mai urasc telefoanele inteligente si touchscreen-ul. As mai vrea, daca voi putea, sa reechilibrez balanta financiara, unde am niste gauri substantiale. Nu, n-o sa ma apuc de facut bugete si planuri, dar o sa acord o atentie suplimentara problemei. Imi mai doresc sa pot din nou sa citesc si altceva decat singura carte pe care o citesc de ani incoace.

Am condus singura!

Azi, de Boboteaza, pentru prima oara in viata mea, am condus masina singura! 28 de km!
Nu mi-a fost frica (banuiesc), desi dupa jumatatea drumului mi-am dat seama ca am uitat sa pornesc incalzirea. Poate ca a fost mai bine asa, altfel m-ar fi trecut toate apele, cine stie :)
Mai am de condus prin oras si gata, sper sa scap de acest handicap (ca sa fac loc la altul, hi hi hi).