Iarna cu sechele

In ianuarie 2012, cam tot pe la vremea asta, a fost un viscol care a facut autoritatile sa inchida DN1. Povestisem eu ceva aici. Atunci socul a fost mare pentru ca nu puteam sa cred ca nu am cum sa ajung acasa la mine, intr-o zi obisnuita, fara stare de asediu, razboi, dezastre naturale. S-a dovedit ca o iarna mai viscolita este, insa, un dezastru natural pentru Romania. Asta s-a mai suprapus si cu atitudinea fostului meu sef, care nu concepea sa nu ajungi la timp la birou, daramite sa nu mai vii deloc, chit ca nu aveai cum sa iesi din curte. Nu el ne pusese sa ne mutam la casa, pe mine si pe alt coleg care nu putuse sa vina intr-o si pe care l-a bodoganit din rasputeri pentru asta. Toate astea m-au facut atunci sa petrec fiecare zi cu sufletul la gura. Ma mai duceam in biroul unei colege care avea TV, ca sa urmaresc stirile si sa aflu - mai pot merge azi acasa, sau nu? 

Am ramas cu sechele, clar. De la sfarsitul saptamanii stau cu frica-n san, oare azi mai pot ajunge la birou? Daca da, oare acasa ma mai pot intoarce? Astia au tot anuntat la meteo ca miercuri e cod portocaliu dar dimineata, uitandu-ma-n curte, am ajuns la concluzia ca nu m-ar intelege nimeni daca n-as veni azi la birou. Am venit. 

Ma uit pe geam si sper sa ma pot si intoarce. Retraiesc senzatiile de acum doi ani si ma tot intreb de ce, caci DN1 s-a inchis atunci doar din cauza unei portiuni, in apropiere de Corbeanca, din dreptul campului, pe care viscolul o tot acoperea cu zapada. De atunci si pana acum au rasarit doar niste parazapezi pe acest camp, dar din cate am vazut, au fost complet acoperite sambata, asa ca azi nu cred ca vor mai avea vreun efect, in caz ca se porneste potopul. Cat de greu ar fi fost sa ia niste masuri trainice, ca sa scape de pericol pe aceasta portiune??
 Wish me luck, ce altceva mai pot sa zic? 

Intr-o alta ordine de idei, Maia si Missie, de la excesul de energie pe care-l au de cand nu mai ies pe afara, se alearga prin casa non stop. Am remarcat ca Maia e capul rautatilor, o pandeste pe Missie, ii da doua capace, apoi fuge. Daca Missie se duce spre ea, urla de zici c-o taie cineva. Aseara, stiind ca le putem desparti daca se ajunge la cafteala serioasa, ne-am amuzat pe baza nazbatiilor lor. Totusi, pe timpul noptii, am inchis-o pe Missie in veranda, la racoare. Nu parea sa-i pese, casca dimineata cand am deschis usa si n-avea nici un chef sa vina in casa, la caldura. Cand am plecat la birou, le-am lasat in casa pe amandoua, insa. Din nou, sper sa le gasesc intregi. Max e si el afara, bietul, dar sper sa se bage in cusca daca o sa ii fie prea frig. Nu pot sa imi dau seama cat de frig ii este lui pe vremea asta, dar am observat ca prefera sa stea in fata usii, sa-l acopere zapada, in loc sa se bage in cusca. Nu l-am vazut sa tremure niciodata pana acum. Sper sa reziste bine pana ne intoarcem noi acasa. I-am lasat si mai multa mancare decat de obicei, just in case.

actualizare pe 30 ianuarie, a doua zi: ieri am ajuns cu bine. viscolul imprastia zapada pe carosabil pe portiunile expuse, din camp, dar zapada nu a reusit sa se depuna, era maturata de vant, asa ca am putut ajunge acasa cu bine. am vazut mai multe utilaje de deszapezire pe drum decat acum doi ani. oare sa afirm ca actualele autoritati s-au descurcat mai bine cu drumurile, sau conditiile meteo n-au mai fost atat de vitrege ca in 2012? spaima mea a fost la fel. e un mare stres, pe care cred ca nu ar trebui sa il am, intr-o tara din UE, in anul 2014.

Anatomia lui Grey

Da, stiu, e un serial vechi, poate ca unii l-ati vazut cap-coada, dar eu nu. Eu il urmaresc la TV si sunt unele episoade pe care stiu ca le-am mai vazut, pe altele le vad prima oara. Asta a fost cazul si azi, cand s-a difuzat un episod "muzical", in care mi-a atras atentia (a se citi m-a facut sa plang) aceasta melodie: Ei bine, n-am crezut ca e cantata chiar de actrita, de aceea am ascultat si versiunea live: O voce absolut minunata. As fi in stare sa ascult melodia asta la infinit. Iata si versurile, intr-un filmulet cu vocea celei care a cantat prima aceasta melodie, Brandi Carlile: Din clip in clip pe youtube insa, am dat peste o alta melodie dintr-un episod al aceluiasi serial. Am ramas socata de asemanarea cu ceea ce s-a petrecut zilele trecute in muntii Apuseni: Dincolo de orice alte comentarii, nu pot sa spun decat ca ma gandesc ce-o fi fost in sufletul acelor supravietuitori cand au vazut ca timp de 6 ore nu-i gaseste nimeni. Daca oricare din cei in drept s-ar pune in locul oricaruia dintre ei, n-ar mai putea dormi nici o noapte de acum inainte fara sa aiba cosmaruri pentru ce n-a facut.

Divaisurile inteligente

Am in blogroll un blog (http://anakintwoleggedcat.blogspot.ro/) despre o pisica cu doar doua picioare. Ultima postare de acolo mi-a adus aminte de o intamplare recenta. Eram intr-un restaurant, asteptand sa ni se aduca mancarea. La o alta masa s-a asezat un cuplu cu o fetita ce cred ca abia invatase sa mearga. Parintii au lasat-o sa umble prin restaurant, asa ca bebe trecea pe la fiecare masa si le zambea oamenilor.
Cand a ajuns si la noi, am intrat in vorba cu ea. Nu spunea absolut nimic, doar ne privea, dar parea ca interactioneaza cu noi in felul asta. Am intrebat-o daca vrea sa ii aratam o pisica si am luat-o in brate, ca sa-i arat o pisica dintr-un joc de pe un smartphone (este un joc cu pisica Tom pe care trebuie s-o hranesti, s-o duci la culcare, la baie etc.).
Tom - o pisica animata, in fond - torcea foarte fain cand o "mangaiai" dand cu degetul pe ecran, cadea pe spate cand o bateai, spunea "nu nu nu" cand o gadilai ... interactiona oarecum cu tine.
Fetita a parut fascinata de aceasta noua descoperire. Dadea cu manuta ei pe ecran si radea zgomotos cand Tom spunea "nu nu nu" sau cand cadea ...
Cand a venit mancarea, parintii au venit s-o ia. Atunci a inceput dezastrul!
N-a vrut sa plece nicicum, au luat-o pe sus, asa ca a inceput sa tipe, sa planga, sa urle ...
Nu s-a oprit din pland dupa aceea deloc. Rasuna sala de plansul ei, de mama mama! Au dus-o pe afara, sa o faca sa uite.
Cand s-au intors, au lasat-o iar sa umble libera, asa ca fetita a venit direct la noi! S-a asezat langa masa noastra si a inceput sa cheme pisica:
- Pis pis pis ...
Am ramas muta de uimire. In nici 5 minute, dezvoltase o pasiune puternica pentru un pisoi de pe un ecran pe care ea putea da cu degetelul si-l putea anima singura ...
Ce sa ma mai mir ca pana si pisicile iubesc aceste dispozitive inteligente?