Carmen, intr-o postare de-a ei de pe Luxul simplitatii mi-a scos in cale un articol despre increderea in sine. Voi reda aici, intr-o traducere aproximativa, cate un pas pe postare, din cei unsprezece. Nu garantez ca o sa-i preiau pe toti. Daca unul nu mi se va parea fezabil, o sa-l sar.
Babies are born knowing their self-worth; as life moves on, the
comments, expectations, and attitudes of other people can wear down this
natural sense of self-worth. Self-worth is what enables us to believe
that we are capable of doing our best with our talents, of contributing
well in society, and that we deserve to lead a fulfilling life. Building
it up again is therefore natural, essential, and healthy.
1. Understand the power of your attitude toward yourself and views about yourself. How you perceive yourself, how you talk about yourself, and how you represent yourself eventually become the reality for you. And if it happens that you're putting yourself down, belittling your worth, and making light of your talents in the face of others, then you will come across as self-effacing, low in self-esteem, and almost a part of the wallpaper. This isn't humility, it's self-denial and an attempt to lessen your presence. On the other hand, if you exaggerate your qualities, talents, and skills, you'll come across as egotistical and arrogant but oddly enough, this is not about over-estimating your self-worth but about deceiving yourself through insecurity. There is a middle pathway and it is the one in which you recognize and celebrate the fact that you are a valuable person, equal to everyone else, and that your talents and thoughts are unique and worthy. Getting to this belief can be difficult if you have spent years underestimating your worth but it is always possible to change your thoughts and to learn to value yourself.
Ne nastem constienti de propria valoare. Pe masura ce trecem prin viata comentariile, asteptarile, atitudinea celorlalti ne pot eroda acest simt al propriei valori. Respectul de sine este cel ce ne permite sa credem ca suntem capabili sa scoatem tot ce e mai bun din talentele noastre, sa contribuim la bunastarea societatii si ne face sa credem ca meritam sa ducem o viata implinita. A-l reintregi este, astfel, cat se poate de natural, este esential si sanatos.
1. Intelege puterea propriei atitudini fata de tine si a parerii despre tine. Felul in care te percepi, in care vorbesti despre tine si maniera in care te reprezinti sfarsesc prin a deveni realitate. Daca se intampla sa te discreditezi, sa te devalorizezi si daca ai obiceiul de a-ti minimiza valoarea talentelor tale in ochii celorlalti, vei deveni modest, vei avea o stima redusa de sine si vei incepe sa te confunzi cu decorul. Asta nu este umilinta, este auto-negare si o incercare de a te face mai putin vizibil. Pe de alta parte, daca iti exagerezi calitatile, talentele si abilitatile, vei trece drept egoist si arogant dar oricat de ciudat ar parea, asta nu reprezinta o supraestimare a propriei valori, ci o modalitate de a te insela prin nesiguranta. Exista o cale de mijloc si anume aceea in care recunosti si celebrezi faptul ca esti o persoana de valoare, egala cu oricare alta si ca talentele si gandirea ta sunt unice si demne de respect. A ajunge la aceasta credinta poate fi dificil daca ai petrecut ani subestimandu-te, dar se poate sa-ti schimbi mentalitatea si sa inveti sa te pui in valoare singur.
(pana aici nimic spectaculos)
2 comentarii:
Mie mi-au trebuit foarte multi ani pana sa ajung sa inteleg ca nu conteaza cum ma vede X sau Y sau intreaga opinie publica, nu conteaza ce zice cineva, oricine despre mine atata timp cat eu ma cunosc si ma apreciez. Exista multe fraze ce ne programeaza sa esuam in viata. Mie (si sorei mele) cineva important din copilaria noastra obisnuia sa ne spuna ca n-om "fi bune de nimic, in veci!". Am trait cu gandul asta si orice succes as fi avut, oricat de mare, n-a putut sa-mi schimbe parerea aceea artificiala despre mine insami. Pana am inceput sa constientizez si sa monitorizez exact modul in care vorbeam eu cu mine insami si sa schimb frazele de genul "Nu-i fi buna de nimic in veci" prin "esti ok!".
De aceea consider ca este foarte important nu numai sa vorbim frumos cu noi insene ci si sa folosim cuvinte bune, pozitive cand vorbim cu cei din jur, mai ales copii pentru ca "The way we talk to our children becomes their inner voice!".
in copilarie cu totii facem rost de fel si fel de "bube". fraze, gesturi, atitudini gresite ale celor mari apar la tot pasul si noi le absorbim ca un burete si ni le insusim organic iar apoi, cand mai crestem, bubele ajung fie sa sparga si sa improaste cu puroi in jur, fie sa ne manance pe interior.
de aceea zic eu mereu ca mersul la psiholog ar trebui sa fie regulat, la toata lumea. are si psihicul nevoie de igiena, nu numai fizicul, dar se pare ca sanatatea asta e deja un lux ...
Trimiteți un comentariu