Exercitiu pozitivist

Pentru ca am primit un e-mail in care ni se spune de ce ajungem niste deprimati ascultand stiri negative la televizor, am decis ca nu e cazul sa dau copy/paste decat la exercitiul pe care il propune spre final, deci la ceva constructiv.
Toata lumea stie cum ne invadeaza negativul prin televiziune, de aceea hai sa incercam sa facem urmatoarele:
"Timp de douã sãptãmâni:
1) nu vã mai plângeţi de nimic, nici in sinea dumneavoastrã, nici faţã de alţii
2) nu mai urmãriţi jurnalele de ştiri la TV
3) nu ascultaţi vãicãrelile celor din preajmã, cereţi-le sã schimbe subiectul.
Dacã aveţi rãbdarea sã faceţi acest exerciţiu, veţi observa cã perspectiva asupra vieţii vi se va schimba."

Eu am noroc ca in preajma mea nu prea se vaicareste nimeni. De uitat la jurnalele TV pot sa nu ma mai uit. De plans ... nu stiu, dar o sa ma straduiesc.
Va urez succes celor care vreti sa va apucati de asta. Hai sa vedem daca functioneaza.

5 comentarii:

Diana Alzner spunea...

La stiri si eu pot sa renunt, desi navalesc de peste tot.
Stii, exercitiul acesta seamana putin cu ceea ce propunea candva un sociolog rus - daca nu ma insel. Sa excludem din dictionare si din uz cuvantul "razboi" si conflictele vor disparea...
Hm....
Numai bine, Cristina! :)

Cougar spunea...

în timp ce primele două sunt de bun simţ, al treilea e cam de neam prost, cay.

Mihaela spunea...

Eu de mult timp nu mai urmaresc stirile la televizor, insa ma uit la filme sau alte emisiuni in care sunt prezentate pe scurt ”principalele evenimente ale zilei” si atunci mai aflu despre grozavii.Insa acum stirile ne invadeaza si pe internet , alternativa la informare.

vic spunea...

nu putem trai intr-un borcan.
sunt persoane si situatii cind nu poti intrerupe ca sa schimbi dialogul.

e drept ca ne putem stradui sa limitam pesimismul, numai sa nu devenim ridicoli. dar la ce ar folosi tot acest exercitiu?

balaurdegradina spunea...

eu am trecut instinctiv si empiric la metoda asta. nu mai urmaresc jurnalele tv, iar stirilor care dau peste mine pe net sau pe alte cai, le aplic eticheta "fac parte din viata" + eticheta "nu depind de mine". acasa le-am interzis alor mei sa mai incerce sa ma provoace la discutii pe teme politice (mai ales pe cele culese proaspat din zona "antenelor").
urmarea logica: mi s-a lipit pe frunte eticheta "vanduta guvernului si pedelistilor", in schimb nervii capului meu sunt mai putin agresati.