Aventura transportului

Azi a fost prima mea aventură în domeniul venitului la servici. De obicei plec de acolo cu maşina pe DN1 pe la 7 si 10, ajung la metrou la Victoriei, iar de la Universitate iau troleul. Pe la 8 şi 10 sunt la birou.
Azi am făcut la fel. Pe la Săftica, pauză-stop-pauză. Blocaj pe DN1. Ce să fie, ce să fie? După câteva minute ne-am prins că e un accident muuuuult mai încolo de noi şi că circulaţia e blocată pe ambele sensuri. Am făcut stânga-mprejur şi am luat-o pe un alt drum, prin Săftica. Drumul a fost minunat, deşi mai lung, dar de pe şoseaua de centură am ratat intrarea pe la Pipera, că eu pe aia n-o ştiu prea bine, aşa că am pătruns în măreaţa capitală pe la Stefăneşti (după ce am prins şi bariera, care s-a pus cu câteva maşini în faţa noastră). Stiţi ce înseamnă asta? Că am ajuns până la urmă tot pe Colentina! Colentina asta e ceva de groază, mai mult se stă decât se merge şi în tot cazul, când stăteam aici, făceam tot o oră până la birou. E clar că am sunat că întârzii, dar ce să vezi ... e grevă la RATB. Chiar dacă n-ar fi fost accidentul de pe DN1, neştiind că-i grevă la RATB, aş fi ajuns la Universitate cu metroul şi de acolo ... ce? Cu ce? Cum? Stiu, ştiu, cu taxiul, da, dar tot târziu aş fi ajuns.
In fine, de pe Colentina am luat-o la dreapta pe Doamna Ghica, că era nevoie de benzină la maşină, iar de acolo am ajuns cu chiu, cu vai, la metrou la Stefan cel Mare. Venit cu metroul până la Eroilor, de acolo pe jos şi iată-mă la birou pe la 9 şi 10. Cam nasol, dar asta a fost.