De la o extrema la alta

Aseară am sunat-o pe mama să o întreb ce-a mai făcut cu nenorocitul de canal de deversare care se înfundase şi refula la ea în baie şi pentru a cărui desfundare a fost nevoie ca oamenii de la primărie să sape la baza blocului. Se rezolvase, contra a 5 milioane şi ceva de lei. Bun.
Intre timp, ieşise în oraş să scoată bani de pe cardul de pensie şi pentru că oamenii de la primărie nu au catadicsit să dea cu sare pe jos, a fost polei, ea a alunecat şi şi-a rupt mâna. Foarte rău.
Azi aveam examen de grad. Destul de mult de învăţat şi mai ales de reţinut. Eu cu memoria nu stau nici măcar cum trebuie. Foarte rău.
Azi am dat examenul, am constatat că am reţinut ce trebuia de reţinut (mă rog, cam 90%), am scăpat, m-am relaxat. Bun.
După examen, am sunat-o pe mama. Nu are fractură. Excepţional.

Tot azi

Mi-am uitat telefonul la servici pentru a doua oara saptamana asta. Convinsa fiind ca se intampla ceva cu mine, m-am gandit sa-mi fac bioritmul. Ta-daaaaaa! Asta era! Evrika!
Azi am avut o scuza:
Bioritm fizic
Bioritm fizic
-99.8%
Bioritm emotional
Bioritm emotional
100%
Bioritm intelectual
Bioritm intelectual
-99.9%
Bioritm intuitiv
Bioritm intuitiv
32.5%

Bioritmul fizic: ciclul fizic de 23 de zile urmareste puterea fizica, rezistenta si starea sanatatii tale. Reprezinta vitalitatea pe care o ai. O valoare mare inseamna ca ai multa energie, iar o valoare mica inseamna ca esti predispus la raceli, accidente etc.

Bioritmul emotional: ciclul emotional de 28 de zile urmareste stabilitatea si energia pozitiva a psihicului tau in viata, precum si capacitatea de a construi raporturi fericite si armonioase cu alti oameni. O valoare mare inseamna ca esti fericit, multumit etc, iar o valoare mica semnaleaza depresie si tristete.

Bioritmul intelectual: ciclul de 33 de zile este reprezentativ pentru dinamica intelectuala a ta, verbala, matematica, simbolica, abilitatile creative, precum si capacitatea ta de a aplicare ratiunea si analiza in lumea inconjuratoare. Reprezinta claritatea mentala. O valoare mare indica o zi buna pentru a da un examen, a invata ceva nou etc, iar o valoare mica indica o zi in care mintea iti este plecata la plimbare.

Bioritmul intuitiv: ciclul de 38 de zile a fost descoperit mai tarziu decat celelalte. Nu poate fi considerat un ciclu primar, ca primele trei. Totusi poate fi folositor sa stii cand poti avea incredere in "cel de-al saselea simt" al tau. Ciclul urmareste perceptia subconstienta si instinctele.

Azi

Azi am o stare de spirit ambiguă. Venisem bine la job, deşi cu plictiseala de rigoare asupra mea. Am citit un post pe un forum şi mi-a venit să plâng. Eu şi plânsul nu ne avem prea bine, ne cam ocolim unul pe altul când ne întâlnim. Postul era despre o pisică şi era foarte bine scris, dar extrem de înduioşător. Simţeam că n-o să pot să evit să-mi cadă lacrimile dacă nu mă opresc din citit (ar fi fost surprinzător pentru colegi să mă vadă şi plângând la monitor, că de obicei doar îl umplu de cafea când citesc ceva amuzant). Fix la momentul oportun a venit un coleg care avea treabă cu mine exact în acea clipă, înainte de orice altceva. Asta m-a scos de pe şine, nu în sensul că m-a enervat, ci că m-a debusolat. Ce treabă ar putea fi aşa de importantă într-un birou, încât să nu suporte două minute de amânare? S-a dovedit că asta nu. S-a rezolvat firesc, în câteva alte minute, dar eu tot deraiată am rămas.
M-a apucat meditaţia despre acest loc de muncă, sau despre orice loc de muncă în general. Mă gândesc de ce omeniile dintr-o ierarhie se diferenţiază între ele în funcţie de poziţia ocupată de om? De ce şefii se simt îndreptăţiţi să aibă o omenie mai mică decât a portarului? De ce bărbaţii şefi, în pofida studiilor, culturii, inteligenţei, nu se deosebesc de şoferii lor când vine vorba despre sex şi hărţuiala aferentă? De ce oamenii leneşi şi şmecheri şi proşti reuşesc să aibă o imagine mai bună decât oamenii muncitori, responsabili şi modeşti?
N-am fost niciodată o adeptă a modestiei, dar sunt un duşman înverşunat al tupeului şi laudei de sine. Greşesc. Trăim vremuri care pervertesc noţiunile. Bunul simţ şi delicateţea sunt luate drept slăbiciune. Dacă i-aş fi răspuns şi şoferului şi şefului aşa cum meritau, poate că azi nu mă mai simţeam aşa de prost, aşa de umilită, aşa de siderată de lipsa de bun simţ a amândurora. Poate. Poate că aş fi suferit tot eu alt fel de consecinţe mai apoi. Naiba ştie.
Oricum, nu mai am nici un chef de muncă. Nu mai am nici un chef de nimic.

Si bărbaţii ...

... tricotează. Azi am bântuit pe blogul tipului ăstuia şi am rămas cu un gust aşa ... ciudat. M-a captivat, însă, cu pozele cu pisoiul şi cu cât de mult îl iubeşte. Intr-un post de-al lui am găsit şi linkul ăsta, de care am de gând să mă ocup "când o să am chef", pentru că pe la jumătatea lui m-a apucat plânsul şi sunt încă la birou.

... plâng. Există un videoclip, il ştiu de pe blogul lui Carmen şi o să pun doar linkul către el. Prima dată l-am ascultat în maşină, într-o seară, în drum spre ţară. Am plâns cât n-am plâns când trebuia, de aceea nu mai am puterea să-l ascult şi pun doar calea către el. (Iată o coincidenţă. Intrând pe blogul lui Carmen ca să iau linkurile, constat că şi ea a scris, tot azi, despre bărbaţi. O fi ceva în atmosferă ... )

... cos goblen. Cunosc eu un domn, inginer de felul lui, care asta face pe post de hobby. N-o face rău deloc, dar na ...

Ador/urăsc

Caut să menţin un echilibru. Ca să scriu ce urăsc, e musai să scriu şi ceva ce iubesc.

Site-ul cu lolcats/să mi se citească cu voce tare orice, de la poezii, la articole de presă.
Jambierele/bărbaţii isterici, proşti, obsedaţi sexual.

Idei bune şi inutile

Din categoria "sunt deştept degeaba", azi vă prezentăm o idee originală, cu tentă ecologică (extrem ecologică, aş zice), dar sinistră: creionul din morţi.
Este vorba de un set de creioane a căror mină este făcută din cenuşa decedaţilor incineraţi. Fiecare creion are înscris pe el numele celui din care a fost făcut. Creionul nu se poate ascuţi decât în cutia din care a fost scos (care poartă denumirea de urnă), iar următorul creion nu poate fi scos decât în momentul în care spaţiul lăsat de cel deja scos este umplut cu şpanul rezultat din ascuţire.
Cel mai drăguţ comentariu la acest articol a fost "In mod clar nu e pentru cei ce obişnuiesc să roadă creioane.".

Idei de cadouri

1. Graţie lui NanE, am intrat în posesia acestei idei de cadou. Am de gând să-mi comand.

2. O altă idee, pirogravuri după o fotografie. Nu e scump şi poate fi un bun cadou de suflet.

3. Actualizare: mărţişoare din aur.

4. Bijuterii, icoane si panouri decorative: http://www.decoart.breslo.ro/

5. tot felul de gadgeturi: http://www.totalstore.ro/electronice-c-29.html

Bucurăsc

Cred că am citit pe undeva că inteligenţa constă în puterea de a te adapta situaţiilor prin care treci. Dacă e aşa, eu bubui de prostie. Imi e din ce în ce mai greu să mă adaptez mediului în care trăiesc.

Opt ore pe zi mă mai descurc cum mă mai descurc, dar începând de la minutul cinci al celei de a noua ore, mi se rupe filmul. In clipa în care ies în stradă, mă confrunt cu fel şi fel de situaţii, unele mai generatoare de mirări decât altele.

Care va să zică, din clădire ies pe un trotuar. Eu ştiam că trotuarul e ăla pe care merg pietoni. Ei bine, ştiam prost. Trotuarul e ăla pe care sunt parcate maşinile, foarte aproape una de alta, în aşa fel încât, ca să ajungi acolo unde vrei, adică peste drum, trebuie să cauţi o maşină care sparge greva şi lasă o breşă pe lângă ea. Cu puţin noroc, o găseşti înainte de a parcurge de la o sută de metri în sus.

Bun, cu chiu cu vai ajung la troleibuz. Il aştept. Mi-e frig/prea cald. Stau. Aştept. Nu mă enervez. Nu, nu-mă-e-ner-vez! Stau. Aştept. Tropăi. Nu mă enervez, sunt calmă. SUNT CAAAAAAAAAAAAALMĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ!!!!!!!! A venit. Ce bine! Nu mă pot urca, n-am unde. Mă adaptez, o să mai vină altul. Stau. Aştept. Câte un dobitoc claxonează cât semaforul lângă care stau şi aştept este încă roşu. Preventiv, probabil, ca nu cumva atunci când s-o face verde, ăla de e primul la coadă să fi adormit. Vine troleul. Mă urc. Nu sunt nervoasă, doar meditez la timpul pierdut aiurea. Nu mai meditez, că un moşuleţ a uitat să se ţină de bară şi a dat peste mine, călcându-mă în acelaşi timp pe picior. Nu-şi cere scuze, se uită doar cu reproş la mine că nu m-am ţinut eu mai bine, ca să-i sprijin şi lui bătrâneţile. Neadaptată cum sunt, nu-mi dau seama că scuzele lui n-ar fi folosit nimănui.

Ajung în staţia unde trebuie să cobor, ca să iau un alt troleu. Coafura rezistă. Troleul vine. In ăsta trebuie să mă urc cu orice preţ, căci următorul mai vine abia peste o jumătate de oră. Mă urc. Pleacă smucit. Ne ţinem bine cu toţii de bare, nu mai calcă nimeni pe nimeni. Pe câte un scaun stau doi puşti cu telefoane mobile. Ca să mai destindă atmosfera, ne pun manele. Toată lumea admiră gestul. Eu realizez asta prea târziu, pentru că altfel nu-mi explic de ce, când îi rog frumos să închidă muzica, toţi se uită la mine speriaţi. Mă rog, între timp m-am adaptat, nu mai rog nimic pe nimeni în troleu. Nu mai cedez locul nimănui, pentru că nu mă aşez niciodată pe locurile rezervate, care oricum sunt ocupate de puşti care ascultă manele. De fapt, nu mă aşez niciodată, că nu prind loc decât o dată, maxim de două ori pe an.

După circa trei sferturi de oră, ajung în staţia de unde trebuie să iau un autobuz. Aş putea să merg mai mult pe jos, dar în perioada asta câinii sunt foarte sensibili şi dacă treci pe lângă ei, îi deranjezi. M-am adaptat şi încerc să le respect intimitatea, alegând să merg cu autobuzul, că mă lasă mai aproape de casă. Nu mi-a ieşit perfect, însă, pentru că tot mai trebuie să străbat o porţiune de drum, neluminată, recunosc şi tot mai deranjez câţiva, dar n-am cum să-i fac să înţeleagă că n-am aripi în dotare.

Ajung acasă. Răsuflu uşurată. Aici nu mai deranjez pe nimeni. Imi încălzesc mâncare, dau să mă aşez la masă. Vecinii au alt program decât mine, ei probabil că au mâncat şi acum e ora de audiţii muzicale. Ei au nişte gusturi mai diversificate, nu pun doar manele. Pun şi muzică populară. Da. Ca o neadaptată ce sunt, nu reuşesc să mă obişnuiesc cu asta. Mă enervează. Nu mai mănânc, pentru că am citit că nu e bine să mănânci când eşti nervos. Deschid computerul. Bag Rammstein. Dau tare. Coafura rezistă din nou. Vecinii dau şi mai tare, realizez asta în pauzele dintre melodiile de la mine. Eu mai tare nu pot da, că nu mai pot sta în casă. Deşi coafura rezistă, eu cedez. Pun Cohen, dau tare, suport. Mă apuc de scris. Scriu. Am terminat.

Linkuri de care sa ma ocup cand o sa am chef

http://www.scribd.com/doc/1224773/How-to-read-difficult-texts - m-am ocupat. Nimic interesant.
http://f64.ro/search_result.php?op=1&cat=409&op=1&caut=canon%201000D - nu mă mai ocup, că mi-am luat Nikon.

http://www.litterkwitter.com/en/index.php - e interesant, dar înainte de a-mi cumpăra, trebuie să-mi fac un card special pentru cumpărături pe net.

http://www.crazyauntpurl.com/archives/2007/07/the_story_of_ro_1.php - o, da, un blog al unei femei interesante. Pornisem de la povestea cu motanul care i-a murit, dar am dat şi peste alte posturi interesante. Mă bucură descoperirile astea, e bine să ştiu că există astfel de oameni, mai ales în momentele în care mă cuprinde dorul de izolare şi de a deveni sălbatică.

http://www.stuffonmycat.com/

http://www.youtube.com/watch?v=AV43HVl59c0

http://food.yahoo.com/articles/martha-stewart/channel181145/crocheted-snowflakes

Words that don't come easy to me

1. serendipity - însuşirea de a găsi obiecte de valoare
2. vista - panoramă, perspectivă
3. utensil - unealtă, ustensilă. E din gaşca "comfort - confort".
4. urchin - ştrengar, derbedeu, golan, drac de copil