Lucruri la care n-as vrea sa ma gandesc

Saptamana trecuta, inainte de eclipsa de luna, am avut si eu si cativa oameni cu care am apucat sa vorbesc niste stari de rau inexplicabil, stari de deprimare si de defetism, pesimism exagerat si tristeti profunde si total incomode.


Joi am plecat cu masina pe un drum pe care, la un moment dat, ne-am intalnit cu trei copii de maxim 8 ani, care mergeau pe biciclete. Primul dintre ei, blond, tuns scurt, indesat si prost imbracat, ne-a aratat degetul, cu o mimica destul de suparata as spune. Peste cativa metri ne-am intalnit cu o fata de poate 10 ani care manca paine. Cand a fost la un metru de noi, a aruncat cu painea in masina. Asa, din senin.


 Pe drumul asta am vazut asa: un castan caruia ii cazusera frunzele, dar in varful fiecarei ramuri avea frunze noi, de un verde crud si cate o floare din aceea de-a lor, ca o flacara alba de lumanare. Intr-un sat am vazut un par plin de flori. La intoarcere, intr-o curte trona un superb liliac mov plin de flori pe fiecare ramura. Pe 18 septembrie.


Ieri pe traseul tramvaiului 41 a avut loc un accident. Timp de o ora si ceva n-a venit nici un tramvai. Nu stiu cand a fost reluata circulatia. La stiri n-am vazut nici o stire despre asta. Probabil ca nu prezenta interes, caci nu se compara cu stirea despre cainii vagabonzi care au speriat un copil pe care apoi l-a calcat masina. Nu stiu de ce, caci si aici era vorba de accident auto, poate fusese si ceva sange pe victima, nu stiu ...

Blogroll stricat

Nu stiu de ce, dar Blogroll-ul nu mai este cum era. Mai precis, nu mi se mai afiseaza cele mai recente postari de pe orice blog, ci se pare ca nu le mai ordoneaza astfel decat pe cele din blogspot. Despre celelalte nu mai zice nimic. O porcarie.

A paduri sau a nu paduri

Acum un an si ceva, mai exact pe 12 iulie 2015, va rugam sa semnati o petitie pentru salvarea padurilor virgine, in postarea asta. Daca o luati "pe Arges in jos, pe un mal frumos" (sa ne mai amintim si poeziile neamului), adica daca apasati pe toate linkurile de rigoare din postarea cu pricina, veti ajunge la articolul initial care semnala problemele existente ale padurilor virgine din Romania. Ceea ce se spunea acolo descria perfect situatia padurilor romanesti in general, nu doar a celor virgine. 
Am vazut si eu paduri intregi culcate la pamant, au fost facute si reportaje cu camera ascunsa, inclusiv un fost ministru al mediului (Doina Pana) a afirmat ca, pe perioada mandatului ei, a facut mari eforturi, oarecum zadarnice, pentru a mai salva din paduri. Nu conteaza foarte tare daca putem demonstra ca e mafie in silvicultura, n-are importanta cine si de ce taie copacii si nici daca cineva are sau nu dreptate cand afirma ca padurile Romaniei sunt in pericol, important este ca orice om de buna credinta VEDE ca ni se taie MASIV padurile si asta NU POATE fi in regula. Asa ca orice om care vede asta are dreptul sa se intrebe de ce se intampla asa ceva si ce e de facut ca sa se opreasca taierile masive, legale sau nu.
Multi au gasit de cuviinta sa semneze acea petitie, initiata de cineva. Acum, dupa un an de zile, cei care au semnat s-au trezit cu un raspuns de la Ministerul Mediului, pe e-mailul cu care s-au inscris cand au semnat petitia. Din pacate, continutul nu poate fi copiat. Daca e cineva interesat, i-l pot trimite pe e-mail. Ce m-a intrigat in acest raspuns este ca "ni se arata obrazul" ca dezinformam opinia publica. Fiindu-ne trimis fiecaruia dintre semnatari, cred ca la fiecare face referire cand spune ca dezinformam, chiar daca unii doar am semnat o petitie. Nu conteaza, bine ar fi ca dezinformarea sa produca efectul scontat - salvarea padurilor, dar am mari indoieli ca va avea vreun efect.

De ce  m-am hotarat sa scriu asta azi? Pentru ca am aflat de aici ca:
Oamenii de ştiinţă susţin că, începând din data de 8 august, omenirea a epuizat toate resursele Terrei pentru acest an, iar de atunci trăim cu toţii ,,pe datorie". 
Daca nici asta nu ne pune pe ganduri ...  Sau o fi si asta doar o dezinformare? Stiu, ne inflamam degeaba online, stiu.

Minuscule Valley of the Lost Ants 2013 by monsterwood

Un film absolut delicios. Merita vazut pentru peisajele superbe, pentru dragalasenia personajelor, pentru mesaj, pentru ca e teribil de relaxant si te poarta parca intr-o alta lume, fara oameni.







Oameni, poștă, fapte

Pe celălalt blog al meu am în blogroll o doamnă din SUA care cred că vrea să ducă o viață independentă, ruptă de aprovizionarea de la magazine. Vrea să-și cultive și să-și crească în propria gospodărie tot. Are grădină și crește păsări și taie lemnele din pădure și multe altele, dar discuția nu este despre asta. Discuția este despre ... poștă.
Ei bine, doamna aceasta a comandat cuiva dintr-un alt stat 15 boboci de rață dintr-o rasă anume. Bobocii i-au fost expediați prin poștă. Când au ajuns la ea, zece erau deja morți, patru au murit ulterior și a rămas cu unul singur. Mie treaba asta singură mi-a răscolit sufletul, gândindu-mă cât de inuman este să închizi niște ființe atât de plăpânde într-o cutie, pentru cine știe câte zile. Subliniez: pentru cine știe câte zile. Cine a mai primit/trimis pachete prin poștă știe cât de bine funcționează acest serviciu la noi. Vorbesc de poștă, nu de curieri.
Când am citit postarea doamnei, am simțit că ceva nu se potrivește în peisaj. Ceva parea de domeniul fantasticului, de parcă ce istorisea ea acolo ar fi fost imposibil, ar fi fost o invenție. Iată faptele:
Crescătorul de la care comandaseră bobocii a spus că nu le-ar mai trimite alți boboci în schimb ci le-ar da banii înapoi, pentru că a mai avut probleme de același gen pe ruta aceea și crede că e ceva în nereglă la poșta din zona doamnei. Doamna a acceptat.
Intre timp, crescătorului, pentru că îi părea rău de cele întâmplate, îi vine ideea de a apela la serviciul de poștă rapidă pentru a-i trimite doamnei alți boboci, cu condiția ca diferența de preț la transport s-o suporte doamna. Timpul ar fi fost mult mai scurt și sansele bobocilor erau mai mari așa.
Zis și făcut, dar lucrurile abia aici iau întorsătura de fantastic, cu toate că și până aici mi s-a părut că la noi nu s-ar fi întâmplat nici măcar atât (cred ca s-ar fi considerat vina poștei și lucrurile ar fi rămas așa cum au picat). Ei bine, crescătorul ... iată textul original:
The hatchery man did some checking with the postal service on his end, and we did the same from our end.  He found the best possible time to get the ducklings to the post office for the beginning of their journey was late this past Monday night, and our very helpful post office staff (thank you, thank you!) contacted people in our state.  Everyone really bent over backwards for us in this endeavor.
Adică omul a făcut niște verificări (!!) la poșta de la el (!!) și a aflat care ar fi cel mai bun moment să ducă bobocii la poștă. Doamna a apelat și ea la personalul de la poșta ei (!!), care personal s-a dovedit a fi foarte amabil (!!!) și toată lumea s-a dat peste cap ca să ajute ca bobocii să ajungă teferi la destinație, ceea ce s-a și întâmplat.
Sigur, acesta este cel mai normal comportament uman, n-ar trebui să mă mire, nu? Si atunci de ce mă miră? De ce? Până la ce nivel al organismului a ajuns pervertirea mea ca om, de nu mai am nici măcar speranța ca în țara asta lucrurile să se mai desfășoare normal? Doar eu gândesc așa, eu sunt defecta? Oare personalul de la noi de la poștă poate fi găsit de către oricine, poate fi rugat să furnizeze niște informații de bun simț și poate fi rugat, acceptând implicit, să depună un efort pentru ca un client oarecare să își primească un drept într-un timp util? Spuneți-mi că da și că numai eu am avut ghinioane când am stat cu orele la cozi la ghișee, numai ca să mă servească niște acrituri care se mișcau în reluare, ca să îmi primesc sparte toate produsele dintr-un pachet pe care scria pe toate părțile ”fragil” și așa mai departe.  Dacă e așa, promit că de mâine nu mai cârtesc deloc.